Autorizare ISU
Până la 30 septembrie 2017, construcţiile şi amenajările care funcţionează fără autorizaţie de securitate la incendiu sunt obligate să obţină acest document, potrivit Legii nr. 33/2016 privind aprobarea OUG nr. 52/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.
Obligaţia obţinerii autorizaţiei de securitate la incendiu revine beneficiarului investiţiei ori persoanei fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente.
Atenţie! Până la data obţinerii autorizaţiei de securitate la incendiu, răspunderea pentru funcţionarea construcţiilor şi amenajărilor din punct de vedere al asigurării cerinţei de securitate la incendiu revine exclusiv beneficiarilor investiţiilor.
Începând cu data de 01 iulie 2017, constituie contravenție funcţionarea construcţiilor şi amenajărilor fără a deține autorizaţie de securitate la incendiu și se sancționează conform Legii 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Un prim pas in vederea obținerii autorizației de funcționare de la ISU este evaluarea riscurilor la incendiu.
Evaluarea de risc la incendiu reprezintă procedura prin care se urmarește stabilirea riscurilor de incendiu pentru o clădire sau o anumita încapere. Această operațiune are rolul de a exprima care sunt probabilitățile de izbucnire a unui incendiu în cadrul spațiului vizat, respectiv gradul de pericol și eventualele consecințe în cazul producerii unui asemenea eveniment.
Procedura de evaluare risc incendiu face parte din categoria măsurilor de precauție, fiind impusa de către lege, și implicit obligatorie în special pentru operatorii economici, indiferent de natura lor (spații de producție, spații de depozitare, spații comerciale etc).
Factorii care se iau în calcul în procedura de evalauare risc incendiu sunt: valoarea densitații în ceea ce privește sarcina termică de incendiu, gradul de periculozitate a materialelor și/sau substanțelor prezente în spațiul respectiv, ce sunt folosite în acțiunile desfașurate, sursele de aprindere care există în acel loc, elementele sau eventualele împrejurari care au capacitatea de a declanșa, respectiv favoriza aprinderea, etc.
Prin identificarea factorilor de risc care pot provoca un incendiu, aveti posibilitatea sa reevaluati masurile de siguranta pe care le-ati adoptat si implementat pana in prezent, aducand modificari in acest sens. De asemenea, pe langa eventualele pierderi umane, deloc de neglijat sunt si pierderile materiale pe care le puteti suferi, si care automat va pot afecta afacerea. Aceasta evaluare de risc la incediu nu ar trebui realizata doar pentru simplul fapt ca aceasta procedura este obligatorie, va ajuta sa asigurati conditii optime de siguranta angajatilor pe care ii aveti in subordine deoarece in eventualitatea izbucnirii unui incendiu si imposibilitatea stingerii acestuia intr-un timp scurt, nimeni nu doreste sa aiba parte de pierderi umane.
Prin evaluarea riscului la incendiu va asigurati prevenirea acestor tipuri de evenimente, si totodata faptul ca respectati reglementarile impuse in domeniu, pentru ca activitatea specifica firmei dumneavoastra sa se desfasoare in mod legal.
Prin serviciile oferite de firma noastra va oferim solutii complete si eficiente pentru a preveni si combate incendiile.
De asemena, aceasta evaluare de risc la incendiu va este necesara in vederea stabilirii cerintelor necesare obtinerii autorizatiei de functionare de la ISU.
Cladiri ce se supun avizarii/Autorizarii ISU
Se supun avizării şi autorizării privind securitatea la incendiu categoriile de construcţii şi amenajări
I. Clădiri:
a) încadrate conform legii în categoriile de importanţă excepţională şi deosebită, indiferent de aria
construită, regimul de înălţime sau destinaţie;
b) definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securităţii la incendiu ca „înalte” sau
„foarte înalte”, indiferent de aria construită ori de destinaţie;
c) în care sunt amplasate încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform reglementărilor tehnice
specifice domeniului securităţii la incendiu ca „săli aglomerate”, indiferent de aria construită, regimul de
înălţime ori destinaţie;
d) de locuit colective, noi sau existente, cu mai mult de patru niveluri supraterane, la care se realizează sau amenajează mansarde;
e) pentru sedii ale autorităţilor publice locale şi centrale, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
f) pentru lăcaşuri de cult şi spaţii de cazare aferente, accesibile publicului, cu aria desfăşurată mai mare de 200 mp, cu excepţia caselor parohiale, clădirilor destinate locuirii personalului monahal, clopotniţelor,
lumânărarelor şi capelelor;
g) agrozootehnice sau agroindustriale, închise, cu aria construită mai mare sau egală cu 600 mp, cu
excepţia silozurilor metalice, depozitelor de furaje fibroase, serelor, solarelor, răsadniţelor şi ciupercăriilor;
h) de depozitare a buteliilor transportabile pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune,
cu excepţia GPL, de capacitate medie sau mare.
II. Clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de:
a) comerţ, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spaţiul este amenajat în clădiri de
locuit colective, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp;
b) alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp;
c) birouri, financiar-bancară, de asigurări şi burse, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
d) îngrijire a sănătăţii, cu spitalizare continuă, indiferent de suprafaţă, sau dispensare şi policlinici, cu aria
desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
e) învăţământ, supraveghere, îngrijire sau cazare/adăpostire a copiilor preşcolari, elevilor, studenţilor,
bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 150
mp;
f) gară, autogară şi aerogară, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, precum şi staţii de metrou,
indiferent de aria desfăşurată;
g) cultură, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
h) parcaj, cu peste 10 autoturisme;
i) centru de agrement, cu piscine interioare, servicii de relaxare şi întreţinere corporală, cu masaj,
hidromasaj, împachetări, băi de plante, saună uscată, cabine cromo-aromo-terapii şi baie turcească,
terenuri de squash, săli de aerobic, fitness, biliard, tenis de masă şi fotbal mecanic, terenuri de tenis,
minifotbal şi fotbal cu vestiarele aferente şi altele similare, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600
mp, sau dacă spaţiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu suprafaţa mai mare sau egală cu 200
mp;
j) primire turistică, cu mai mult de 8 camere şi/sau 16 locuri, pentru cazare de tipul: hoteluri, hoteluriapartament,
moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile turistice, bungalouri, cabane turistice, de vânătoare, de
pescuit, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsuţe tip camping, pensiuni turistice urbane şi rurale, inclusiv
unităţile de alimentaţie din incinta acestora;
k) producţie sau depozitare, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spaţiul este
amenajat în clădiri de locuit colective, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp.
III. Clădiri civile subterane sau spaţii publice amenajate la subsolul, demisolul, în podul, ori pe
acoperişul tip terasă al clădirilor civile, cu aria desfăşurată mai mare sau egală 100 mp
IV. Construcţii ori sisteme sau instalaţii pentru:
a) staţii publice de distribuţie a carburanţilor pentru autovehicule cu capacitatea de stocare de maximum
300 mc pentru lichide petroliere ori staţii mixte;
b) staţii de depozitare şi distribuţie a gazelor naturale comprimate utilizate drept combustibil pentru
vehicule (GNCV);
c) alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor la platforme şi parcuri industriale;
d) lucrări noi şi de modificare a instalaţiilor de stingere, detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu la
clădiri existente ce intră sub incidenţa prezentei hotărâri.
V. Construcţii sau amenajări sportive, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe
scaune în interior ori mai mare sau egală cu 1.000 de locuri pe scaune în aer liber
Scenariu securitate incendiu estimează condiţiile tehnice asigurate conform reglementărilor tehnice în vigoare şi acţiunile ce trebuie întreprinse în caz de incendiu pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale securitatea la incendiu.
Scenariu securitate incendiu se elaborează de către proiectanţi. Prin acest lucru se înţelege fie orice membru al echipei de proiectare- fie el arhitect, inginer structurist sau de instalaţii- fie de către întreaga echipă de proiectare fiecare pe propria specializare. Scenariu securitate incendiu poate să fie elaborat şi de către personalul serviciilor de urgenţă profesioniste care a obţinut acest atribut prin conferirea de brevet pompier specialist.
Scenariu securitate incendiu se păstrează de către beneficiar la documentele construcţiilor. Acesta se elaborează încă din faza de proiectare, după care este actualizat ori de câte ori au loc modificări ale condiţiilor ce au stat la baza elaborării acestuia. Când un scenariu securitate incendiu nu mai corespunde realităţii de pe teren atunci el nu mai este valabil.
Normative conţinute în cadrul programului şi din care softul oferă recomandări:
• P118 / 1999 , P118 / 2, P118 / 3 – normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor;
• NP127 -Normativ privind securitatea la incendiu a parcajelor subterane pentru autoturisme;
• NP25 – Proiectarea construcţiilor publice subterane;
• NP24 – Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor destinate parcării autoturismelor;
Scenariu securitate incendiu cuprinde informaţii generale dar şi de detaliu cu privire la construcţie, instalaţiile care deservesc construcţia, destinaţia clădirii şi cum influenţează acest lucru securitatea la incendiu, amplasamentul acesteia, riscurile existente, etc…
Principalele capitole ale Scenariului de securitate la incendiu sunt:
1. Caracteristicile construcţiei şi amenajării
2. Riscul de incendiu
3. Nivelurile criteriilor de performanţă privind securitatea la incendiu
4. Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor
5. Condiţii specifice pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu
6. Măsuri tehnico-organizatorice
În calitate de administrator sau conducator al unei institutii, aveti obligatia legala de a asigura identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu, precum si corelarea masurilor de aparare impotriva incendiilor cu natura si nivelul riscurilor.
Aceasta obligatie trebuie respectata atat in fazele de cercetare, proiectare si executie a constructiilor si amenajarilor de orice tip, echipamentelor, utilajelor si instalatiilor tehnologice, cat si pe intreaga lor durata de existenta.
Riscul de incendiu se defineşte prin produsul dintre probabilitatea iniţierii unui incendiu într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor produse de incendiu.
Riscul de incendiu se stabileşte şi se precizează prin niveluri de risc, pe zone, încăperi, compartimente, clădiri şi instalaţii.
Identificarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de estimare şi cuantificare a riscului asociat unui sistem / proces, determinat pe baza probabilităţii de producere a incendiului şi a consecinţelor evenimentului respectiv.
Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de comparare a riscului de incendiu identificat cu riscul de incendiu acceptat.
Controlul riscurilor de incendiu reprezintă ansamblul măsurilor tehnice şi organizatorice destinate menţinerii sau reducerii riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite.
Evaluatorul de risc de incendiu desfăşoară următoarele activităţi principale:
– identificarea surselor de culegere a datelor şi structurarea / organizarea acestora;
– identificarea principalelor caracteristici ale sistemului / procesului supus evaluării, alegerea metodei de evaluare şi stabilirea instrumentelor de lucru;
– identificarea claselor de reacţie la foc a materialelor şi elementelor de construcţii;
– identificarea proprietăţilor fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor şi stabilirea densităţii sarcinii termice;
– identificarea surselor potenţiale de aprindere şi aprecierea împrejurărilor preliminate;
– stabilirea nivelurilor de pericol de incendiu;
– identificarea nivelurilor criteriilor de performanţă şi analizarea nivelurilor de echipare şi dotare cu sisteme, instalaţii, echipamente şi aparatură pentru utilităţi;
– determinarea altor elemente care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi / sau propagarea unui incendiu;
– analizarea bazei de date privind statistica incendiilor (frecvenţa incendiilor, cauze de incendii), frecvenţa defecţiunilor, graficul de reparaţii, etc.
– stabilirea nivelurilor de risc de incendiu;
– evaluarea riscurilor de incendiu;
– stabilirea de măsuri de reducere a riscului sub nivelul / limita de acceptabilitate;
– stabilirea priorităţilor de acţiune în vederea controlului riscului de incendiu;